Morfologia fetală trimestrul 2

Există multe aspecte ale sarcinii pe care medicul curant le va evalua în timpul acestei ecografii, pentru a se asigura că fătul se dezvoltă în parametri normali.

Medicul obstetrician va evalua:

• numărul de bebeluși
• anatomia și structura craniană
• măsurătorile extremității cefalice
• măsurătorile membrelor bebelușului
• măsurătorile organelor interne ale fătului
• fluxurile sangvine materno-fetale
• ritmul cardiac fetal
• cantitatea de lichid amniotic
• poziția placentei
• lungimea colului uterin

Craniul este împărțit în mai multe segmente: fosa posterioară, fosa mijlocie, fosa anterioară și viserocraniul.

• Fosa craniană posterioară conține ca și element important cerebelul.
• Fosa craniană mijlocie conține emisferele cerebrale, împreună cu ventriculii laterali, plexurile coroide și artera cerebrală medie.
• Fosa craniană anterioară conține orbitele.
• Viscerocraniul se referă la: globii oculari, cavitățile nazale (osul nazal), bolta palatină și cavitatea orală.

Așadar, se examinează toate formațiunile menționate, precum și fluxul sangvin în artera cerebrala medie, în vederea calculării hemoglobinei fetale, ce oferă informații cu privire la o eventuală anemie fetala.

În ceea ce privește măsurătorile extremității cefalice, se examinează:

• diametrul cranian biparietal, occipito-frontal și circumferința craniană.
• conturul orbitelor, distanța interobitala internă și externă.
• osul nazal.
• grosimea pliului nucal (la nivelul gâtului).
• diametrul toracic antero-posterior și transvers.
• diametrul abdominal antero-posterior, transvers și circumferința abdominală.
• coloana vertebrală.

Se vor efectua măsurători atât ale membrelor superioare, cât și ale membrelor inferioare și anume:

• oasele membrelor superioare: humerus, ulna, radius, numărul degetelor și conformația acestora.
• oasele membrelor inferioare: femur, tibie, fibula, numărul degetelor și conformația acestora.

Examinarea membrelor fătului și a conformației acestora este un indicator util în depistarea diferitelor malformații congenitale din cadrul sindroamelor genetice de care fătul poate suferi.

Se vor examina și măsura ecografic organele interne fetale și anume:

• creierul
• cordul (inima)
• globii oculari
• plămânii
• ficatul
• stomacul
• rinichii
• vezica urinară

Fluxurile sangvine materno-fetale, care vor fi examinate Doppler sunt:

• Fluxul sangvin în artera cerebrală medie fetală – important pentru determinarea valorii estimative a hemoglobinei fetale.
• Fluxul sangvin în artera umbilicală – important pentru evaluarea transportului sangvin de la mamă la făt.
• Fluxul sangvin în arterele uterine – important în vederea efectuării velocimetriei în arterele uterine.

Ritmul cardiac al fătului va varia, la fel ca și la adulți. În majoritatea cazurilor, frecvența cardiacă fetală va fi cuprinsă între 120-180 de bătăi pe minut.

Daca se observă un ritm cardiac anormal, medicul curant poate recomanda un test fetal non-stress, ce poartă denumirea de cardiotocografie și care urmează a fi efectuat pe parcursul evoluției sarcinii, mai exact în trimestrul 3, săptămânile 30-39 de sarcină.

Lichidul amniotic poate fi regăsit în interiorul sacului amniotic, încă din ziua 12 după concepție. Volumul acestuia crește odată cu creșterea fătului, ajungând la o valoare maximă în jurul săptămânilor 33-34 de sarcină, apoi se reduce treptat, până în apropierea nașterii.

Așadar, se va măsura cantitatea de lichid amniotic prezent. Pentru exprimarea obiectivă a cantității de lichid amniotic, se utilizează un parametru denumit AFI, cu valori normale cuprinse între 5-25 cm.

Lichidul amniotic îndeplinește numeroase funcții importante, la nivel fetal:

• protejează fătul, absorbind șocurile în cazul presiunilor exterioare
• are rol în termoreglare
• are rol lubrifiant , prevenind alipirea degetelor, spre exemplu.
• previne infecțiile
• ajută la dezvoltarea aparatului respirator
• ajută la dezvoltarea aparatului digestiv
• contribuie la dezvoltarea musculaturii și a scheletului
• susține integritatea cordonului umbilical

În absența unei cantități optime de lichid amniotic, poate apărea suferința fetală.

În majoritatea sarcinilor, localizarea normală a placentei este la nivelul polului superior uterin (fundul uterului) și reprezintă 1/5 – 1/6 din greutatea fătului. Când placenta se inseră parțial sau în totalitate la nivelul segmentului uterin inferior, capătă denumirea de “Placenta Praevia”.

Există 4 variante ale acestei localizări:

• Placenta Praevia Centrală
• Placenta Praevia Parțial Centrală
• Placenta Praevia Laterală
• Placenta Praevia Marginală

Așadar, poziția placentei este foarte importantă, deoarece, aceasta ghidează spre modul în care va avea loc nașterea: pe cale naturală sau prin operație cezariană.

În concluzie în toate cele 4 variante anatomo-clinice menționate, se impune operația cezariana, pentru că atât mama, cât și fătul, să se afle în deplină siguranță.

Scurtarea  și creșterea elasticității colului uterin, înseamnă pregătirea nașterii pe cale naturală (vaginală). Un col uterin slab, poate determina medicul sa recomande diverse proceduri precum cerclajul cervical, care constă în închiderea cervixului, pentru reducerea riscului de naștere prematură.