ORTODONȚIE

Ortodonția reprezintă ramură a medicinei dentare, care vizează obținerea unei ocluzii ideale, asfel încât țesuturile aparatului dento-maxilar, să rămână sănătoase. Această specialitate are ca obiectiv principal corectarea anomaliilor dento-maxilare, determinate de poziția incorectă a dinților și implicit de mușcătura incorectă la nivelul arcadelor dentare.

Anomaliile dento-maxilare sunt de mai multe tipuri și anume: 

• înghesuiri dentare – spațiul oferit de oasele maxilare este mai mic, raportat la numărul și forma dinților
• spațieri dentare – spațiul oferit de oasele maxilare este mai mare, raportat la numărul și forma dinților
• ocluzie inversă – dinții frontali inferiori se poziționează în fața dinților frontali superiori
• ocluzie deschisă – când în ocluzie normală există un spațiu între dinții maxilari și cei mandibulari
• supraocluzie verticală – când frontalii superiori acoperă excesiv frontalii inferiori

În unele cazuri, anomaliile dento-maxilare se instalează în urma extracțiilor dentare și lipsei protezării breșei edentate, ce favorizează migrarea dentară în diferite planuri, determinând contacte premature și implicit disfuncții ocluzale. În alte cazuri, aceste anomalii pot apărea și în urma practicării unor obiceiuri vicioase în copilărie (cum ar fi suptul degetului, folosirea incorectă a suzetei, sau respirația orală, ce determină apariția compresiei de maxilar și adâncirea bolții palatine), sau unor obiceiuri vicioase instalate la maturitate (în cazul dulgherilor, tâmplarilor sau pur și simplu al ticurilor, cu interpoziția diferitelor obiecte străine între arcadele maxilare). Toate acestea produc efecte negative nu numai asupra poziției dinților și automat a ocluziei, ci și asupra parodonțiului marginal.

În prezent, tratamentul ortodontic constituie o opțiune viabilă pentru orice pacient atât timp cât parodonțiul este sănătos. Trebuie reținut faptul că maxilarele se dezvoltă în copilărie și adolescență, astfel încât, dacă sunt probleme ortodontice, aceasta este perioada în care se pot rezolva cel mai ușor.

Programarea la medicul ortodont este necesară dacă:

• dinții sunt înclinați spre exterior sau înghesuiți
• există spații semnificative între dinți, la nivelul întregii danturi sau doar între incisivi („strungăreață”)

• există asimetrii dentare din cauza migrării dinților sau a modificării poziției maxilarelor

• dinții maxilari acoperă prea mult dinții mandibulari

• dinții maxilari “calcă” în spatele dinților mandibulari

• dinții maxilari și mandibulari din față, rămân la distanță atunci când cei din spate sunt în contact, iar limba este de multe ori încă vizibilă între dinții anteriori superiori și inferiori
• dinții definitivi au un ax de formare greșit în maxilar și erup în afara arcadei, sau nu erup, rămânând incluși în os

Aparatele ortodontice sunt totdeauna eficiente în corectarea anomaliilor dentare.

Acestea se pot clasifica în:


• aparate mobile
• aparate vestibulare fixe: cu brackets-uri metalice sau din safir
• aparate alignere: Invisalign (aproape invizibile)

• aparate linguale: 2D Lingual și Incognito (invizibile)

Purtarea unui aparat dentar se recomandă în următoarele cazuri:

• rezolvarea problemelor de estetică dentară
• rezolvarea anomaliilor dentomaxilare

• crearea unui spațiu necesar inserării de implanturi
• aducerea pe arcadă a dinților incluși (neerupți)
• repoziționarea dinților migrați

• înainte de aplicarea fațetelor dentare  

Indiferent de metoda de tratament folosită, medicul ortodont trebuie să dozeze forțele ortodontice în concordanță cu anomalia dento-maxilară ce urmează a fi corectată, pentru a nu produce leziuni ireversibile la nivelul parodonțiului, în cazul folosirii unor forțe ortodontice excesive.