Hipermetropia este unul dintre cele mai frecvente defecte de vedere, alături de miopie și reprezintă un deficit de convergență, în sensul că imaginea nu se focalizează corect la nivelul retinei, ci în spatele acesteia. Manifestarea principală a acestui viciu de refracție este vederea neclară, atât la distanță, cât mai ales la aproape. Ochiul hipermetrop depune un efort permanent la toate distanțele, iar pe măsura înaintării în vârstă, crește dependența de ochelari.
Cuprins:
- De câte tipuri este hipermetropia?
- Cauzele hipermetropiei
- Simptomele hipermetropiei
- Complicațiile hipermetropiei
- Diagnosticarea hipermetropiei
5.1 Autorefractometria
5.2 Determinarea acuității vizuale
5.3 Refacția cu picături oftalmice
5.4 Examinarea fundului de ochi - Tratamentul hipermetropiei
- Concluzii
- Programează-te
De câte tipuri este hipermetropia?
Gradul de hipermetropie este exprimat în dioptrii și reflectă cât de slab se focalizează lumina pe retină.
- Hipermetropie mică: între 0 și +2 dioptrii sferice. Persoanele cu hipermetropie mică au dificultăți minime în vederea la distanță apropiată, cum ar fi cititul/scrisul;
- Hipermetropie medie: între+2 și +5 dioptrii. Persoanele cu hipermetropie medie pot experimenta dificultăți semnificative în vederea la distanță apropiată și pot avea nevoie de ochelari sau lentile de contact;
- Hipermetropie mare: se referă la un grad înalt de hipermetropie, de obicei mai mare de +5 dioptrii. Persoanele cu hipermetropie mare au dificultăți considerabile în vederea la distanță apropiată și pot necesita corecție optică imediată pentru a vedea clar.
Cauzele hipermetropiei
- moștenirea genetică
- înaintarea în vârstă poate duce la modificări la nivelul cristalinului și la scăderea capacității de focalizare. În plus, flexibilitatea mușchilor oculari scade pe măsura înaintării în vârstă, iar acest lucru poate cauza declanșarea hipermetropiei;
- glob ocular turtit (axul antero-posterior este mai scurt)
- cornee cu grad mic de curbură
- cornee prea plată
Mulți copii prezintă la naștere un grad mic de hipermetropie, dar aceasta se ameliorează pe măsură ce copilul înaintează în vârstă (pentru că în acest timp are loc și procesul normal de dezvoltare a ochiului). Există însă cazuri în care hipermetropia este asociată astigmatismului.
Simptomele hipermetropiei
Ochiul hipermetrop încearcă permanent să focalizeze, indiferent de distanță, așadar efortul este constant.
Principalele simptome ale hipermetropiei sunt reprezentate de:
- amețeală
- vedere neclară, încețoșată la apropiere
- vedere neclară în condiții de lumină redusă
- cefalee (dureri de cap)
- durere/senzație de tensiune/oboseală oculară (din cauza efortului constant de acomodare)
Hipermetropia în cazul copiilor determină dificultăti atât la citit cât și la scris. La copii, hipermetropia se manifestă frecvent prin dureri de cap (cefalee) și tendință de frecare a ochilor, în timpul desfășurării activităților la apropiere, din cauza efortului continuu al ochiului de a se acomoda. În cazul tendinței de frecare la ochi, atât hipermetropia, cât și miopia poate fi însoțită de conjunctivită sau blefarită.
Complicațiile hipermetropiei
- strabism convergent în cazul dioptriilor prea mari
- ambliopie
- anisometropie
- glaucom cu unghi închis
- în cazul purtătorilor de lentile de contact sunt posibile complicații precum: sindrom de ochi uscat, infecții, ulcere/eroziuni corneene
Diagnosticarea hipermetropiei
Pe parcursul consultației oftalmologice, medicul va efectua mai multe teste pentru diagnosticarea prezenței și gravității hipermetropiei.
Autorefractometria
Presupune măsurarea dioptriilor și se efectuează cu ajutorul unui aparat denumit autorefractometru. Înainte că pacienții să fie supuși măsurătorii cu dioptronul (autorefractometrul), acestora li se vor administra picături de dilatare, autorefractometria fiind astfel efectuată după cicloplegie. Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni – 3 ani se utilizează un alt tip de autorefractometru, denumit Plusoptix.
Determinarea acuității vizuale
Testarea acuității vizuale la distanță va fi efectuată pe baza citirii de către pacient a unor cifre sau litere, respectiv identificarea unor desene în cazul copiilor, pe un panou luminos, situat la distanță de aproximativ 3 metri, apoi citirea unui text imprimat la o distanță de 30-40 cm (testarea vederii la aproape), sub administrarea picăturilor de dilatare.
Refacția cu picături oftalmice
Medicul va utiliza picături oftalmice pentru a dilata pupila, permițând o examinare mai detaliată a ochiului. Aceasta facilitează determinarea gradului de hipermetropie.
Examinarea fundului de ochi
Reprezintă un procedeu care implică inspecția retinei și a nervului optic, în vederea evaluării stării generale a ochilor și pentru excluderea altor afecțiuni oculare posibile.
În funcție de fiecare caz în parte, medicul oftalmolog poate recurge și la investigația prin metoda ecografică sau prin oftalmoscopie.
Tratamentul hipermetropiei
Hipermetropia nu poate fi prevenită sau vindecată, însă poate fi tratată și compensată cu ajutorul ochelarilor de vedere, lentilelor de contact sau prin diferite intervenții chirurgicale efectuate la nivel ocular.
Tratamentul hipermetropiei presupune prescrierea de către medicul oftalmolog a unei corecții optice folosind ochelari de vedere sau lentile de contact, în funcție de necesitățile și caracteristicile fiziologice ale fiecărui pacient în parte.
Corecția optică a hipermetropiei presupune purtarea de lentile sferice cu plus (+). În mod normal, până la vârsta de 40 de ani, majoritatea persoanelor nu necesită corecție optică, dacă hipermetropia este de maximum +2 dioptrii, după cicloplegie.
În cazul copiilor cu dioptrii mari, purtarea corectă a ochelarilor prescriși de medic este absolut necesară, mai ales dacă hipermetropia este asociată cu strabism.
Chirugia refractivă la pacienții hipermetropi este recomandată după a doua decadă de viață, odată cu încheierea proceselor de dezvoltare și maturare ale ochilor.
Este important de reținut faptul că acest tip de intervenție se recomandă la persoanele adulte, cu un maxim de +6 dioptrii și o cornee suficient de groasă pentru a putea realiza operația în condiții de siguranță. Postoperator, rata de recidivă este mai mare, comparativ cu cea în cazul miopiei sau astigmatismului.
În cazul dioptriilor mari, se poate apela la înlocuirea cristalinului natural cu unul artificial.
După vârsta de 40 de ani, pacienții care suferă de hipermetropie vor avea nevoie de 2 perechi de ochelari: o pereche de distanță, pentru hipermetropia propriu-zisă și o pereche de aproape, pentru corecția presbiopiei.
Concluzii
Hipermetropia nu poate fi prevenită, dar controalele oftalmologice periodice pot identifica din timp defectul de vedere. În cazul copiilor, identificarea timpurie a hipermetropiei previne complicațiile majore asociate acestei afecțiuni.
Evitarea efortului ocular, prin purtarea de ochelari cu lentile antireflex în cazul persoanelor care lucrează în fața ecranelor timp îndelungat, reprezintă o altă metodă care protejează eficient ochii. Pauzele dese pentru relaxarea ochilor sunt utile, însă nu pot preveni efectele pe termen lung.
Este recomandată menținerea sub control a diabetului sau prevenirea apariției acestuia, în condițiile în care ochii sunt foarte sensibili la variațiile glicemiei, putând suferi, dacă valoarea acesteia depășește constantele normale.
Purtarea ochelarilor de soare și folosirea unor surse de lumină eficiente, potrivite activității desfășurate, reprezintă măsuri simple și eficiente în protejarea ochilor.
În concluzie, hipermetropia nu este o afecțiune gravă, dar creează un disconfort evident și determină dificultăți în activitățile zilnice. Așadar, alegerea lentilelor potrivite și purtarea acestora rezolvă cu succes acest viciu de vedere.
Important de reținut!
Informațiile din acest articol nu înlocuiesc, în niciun caz, consultul medical specializat. Recomandările medicale au scop strict informativ.
Referințele și concluziile pot varia de la un pacient la altul și depind de mulți factori, precum starea de sănătate, stilul de viață, etc.
Tocmai de aceea, aceste informații nu trebuie să înlocuiască un diagnostic avizat.
Nu ezitați să mergeți la medic pentru consult și/sau îndrumare, ori de câte ori aveți o problemă de sănătate.
Te-ai decis sa iti faci o programare?
Super! Tot ce trebuie să faci este să alegi ziua și ora care ți se potrivesc.
