Gingivita de sarcină reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni stomatologice, în rândul femeilor însărcinate (în proporție de peste 50%).
- Mecanismul de producere al gingivitei de sarcină
- Cum putem preveni sau trata gingivita de sarcină?
- Ce se întâmplă dacă nu tratăm gingivita?
- Se poate moșteni boala parodontală ?
- Gingivita de sarcină poate afecta sănătatea fătului?
- Va dispărea gingivita de sarcină după sarcină ?
- Care sunt perspectivele pentru gingivita de sarcină?
- Există repercursiuni asupra nașterii în cazul în care boala parodontală s-a instalat?
- Cum se poate preveni gingivita de sarcină?
Mecanismul de producere al gingivitei de sarcină
Gingivita de sarcină reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni stomatologice, în rândul femeilor însărcinate (în proporție de peste 50%).
Primul simptom prezent este sângerarea gingivală în timpul periajului, masticației sau sângerări spontane în lipsa oricărui stimul.
La examenul clinic obiectiv, se pot observa modificări de volum, culoare, aspect și consistență a gingiei. Așadar, gingia este roșie, inflamată, moale, iar aspectul de gravură punctată sau “coajă de portocală” este absent, acesta devenind neted, lucios.
În mecanismul de producere al gingivitei de sarcină, trebuie ținut cont de următoarele considerente:
Secreția crescută de hormoni estrogeni
Crește aportul sangvin în toate țesuturile organismului, așadar și la nivelul cavității bucale. Astfel apare eritemul (înroșirea) și tumefierea (umflarea) gingiilor gravidei. Din aceste motive, frecvent, femeia gravidă evită periajul, ori realizează un periaj superficial, insuficient, pentru a diminua disconfortul și riscul de sângerare, creând un cerc vicios. Igiena precară determină multiplicarea bacteriană, care agravează inflamația deja existentă. Semnele clinice de gingivită încep să apară încă din primul trimestru de sarcină, moment în care se intensifică legătura dintre hipotalamus – hipofiză – ovare. Sub influența hipotalamusului, hipofiza secretă în cantități mari hormoni gonadotropi – FSH (hormonul foliculostimulant) și LH (hormonul luteinizant), stimulând ovarele să sintetizeze principalii hormoni sexuali feminini – estrogen și progesteron.
Evoluția gingivitei se corelează cu variația secreției acestor hormoni, astfel încât în trimestrul 3 de sarcină, când nivelul acestora este cel mai mare, inflamația este accentuată, dar se reduce treptat la aproximativ 3 săptămâni după naștere. Sarcina în sine nu este responsabilă de apariția gingivitei, chiar dacă aceste procese interne modifică structura țesuturilor parodontale (de susținere a dinților), dar le face mai vulnerabile la acțiunea bacteriilor din cavitatea orală.
Igiena este esențială pentru controlul inflamației gingivale
Estrogenii au un efect de stimulare asupra bacteriilor din cavitatea orală. Mai mult decât atât, gingiile inflamate favorizează retenția alimentară care asigură condițiile propice dezvoltării microorganismelor. Astfel, dacă igiena orală este necorespunzătoare sau insuficientă, din diverse motive (disconfort, neglijență), bacteriile se vor acumula în număr din ce în ce mai mare și vor întreține inflamația. Acestea produc enzime care distrug țesutul conjunctiv, prin urmare, vă apărea retracția gingivală, determinând expunerea suprafeței rădăcinilor, iar ligamentele periodontale nu vor mai putea menține dintele în alveolă.
În timpul sarcinii, sistemul imunitar nu este la fel de eficient
În salivă există diverse substanțe antibacteriene (lizozim, peroxidază, anticorpi), care protejează mucoasele față de acțiunea nocivă a microorganismelor. Pe durata sarcinii, nivelul acestora este mult mai redus.
Cum putem preveni sau trata gingivita de sarcină?
Periaj dentar de 2 ori pe zi, cu o pastă de dinți fără gust, fără miros, mai ales dacă senzația de greață este prezentă
- Folosirea aței dentare ori de câte ori este necesar, deoarece spațiile interdentare reprezintă locuri de retenție alimentară, propice pentru dezvoltarea bacteriană;
- Folosirea apei de gură fară alcool, mai ales după episoadele de vomă;
- Vizita la medicul stomatolog pentru igienizarea periodică a cavității orale.
Trebuie reținut faptul că, proceduri precum detartrajul și periajul profesional sunt total inofensive pentru făt și sunt indicate în această perioadă mai mult ca oricând.
Ce se întâmplă dacă nu tratăm gingivita?
În cazul în care gingivita este ignorată, apar consecințe atât asupra sănătății mamei cât și a fătului.
- Netratată, gingivita determină apariția bolii parodontale sau în termen popular așa-zisa “parodontoză”. Boala parodontală (parodontita) se caracterizează prin îmbolnăvirea țesutului care menține dinții în oasele maxilare. Afecțiunea este însoțită de retracție gingivală, resorbție osoasă, mobilitate dentară, ducând treptat la pierderea dinților, lucru absolut nedorit de o femeie tânără.
- Pe calea leziunilor gingivale care sângerează, bacteriile din cavitatea orală ajung în circulația sistemică, iar pe fondul unui sistem imun slăbit, poate apărea endocardita (inflamația stratului intern al inimii).
- Tot pe cale sangvină, bacteriile ajung la nivel uterin și declanșează producția de prostaglandine, substanțe proinflamatorii, care pot induce un travaliu și o naștere prematură.
Întrebări frecvente
Se poate moșteni boala parodontală?
Boala parodontală nu se poate declanșa în cazul în care pacientul are o bună igienă orală. Cu alte cuvinte, boala parodontală nu se instalează dacă factorul determinant (placa bacteriană) este absent. Însă, având în vedere componenta genetică, în cazul în care boala parodontală a fost prezentă în familie, există o predispoziție a instalării bolii, dar niciodată fără existența factorului determinant, reprezentat de placa bacteriană.
Gingivita de sarcină poate afecta sănătatea fătului?
Nu există nicio dovadă că gingivita de sarcină sau boala parodontală dăunează fătului, însă dacă nu este tratată, aceasta poate duce la apariția bolii parodontale, din cauza încărcăturii microbiene crescute din cavitatea orală și din lichidul șanțului gingival.
Va dispărea gingivita de sarcină după sarcină?
În mod normal, gingiile ar trebui să revină la normal după sarcină, în cazul păstrării unei igiene corespunzătoare.
Care sunt perspectivele pentru gingivita de sarcină?
Gingiile inflamate în sarcină, se pot gestiona și chiar preveni cu o vizită la stomatolog și o bună igienă orală. În cazul în care igiena se neglijează, se instalează parodontita, care în lipsa tratamentului de specialitate, poate duce la pierderea dinților.
Există repercursiuni asupra nașterii în cazul în care boala parodontală s-a instalat?
Diverse studii au demonstrat faptul că bacteriile patogene (Porphyromonas Gingivalis, Prevotella Intermedia) prezente în salivă și lichidul gingival al persoanelor care suferă de boală parodontală, sunt responsabile de apariția unui risc mai mare de naștere prematură și de a avea un copil cu greutate mică la naștere.
Cum se poate preveni gingivita de sarcină?
Nu se poate face nimic pentru a schimba nivelul hormonal în timpul sarcinii, însă se pot lua măsuri pentru a o preveni:
- menținerea sănătății orale prin periajul de 2 ori pe zi și folosirea aței dentare 1 dată pe zi
- clătirea cu substanțe antiseptice (apă de gură fară alcool sau/și clorhexidina)
- programarea unei vizite la stomatolog în timpul sarcinii, mai frecvent în trimestrele 2 și 3
- menținerea unei diete sănătoase
- reducerea consumului de alimente și băuturi zaharoase și carbogazoase, ce determină scăderea pH-ului, care facilitează atașarea și multiplicarea microbiană
- spălarea pe dinți după consumul de alimente lipicioase și dulci, care se atașează de dinți (stafide, fructe uscate, bomboane masticabile)
- utilizarea paielor în cazul consumului băuturilor carbogazoase sau zaharoase, pentru evitarea depunerii compușilor nocivi pe suprafața dentară și pe gingie (cu ajutorul paiului, lichidele ajung direct în faringe, evitând contactul cu dinții și gingiile)
- renunțarea la fumat sau la utilizarea produselor din tutun
Important de reținut!
Informațiile din acest articol nu înlocuiesc, în niciun caz, consultul medical specializat. Recomandările medicale au scop strict informativ.
Referințele și concluziile pot varia de la un pacient la altul și depind de mulți factori, precum starea de sănătate, stilul de viață, etc.
Tocmai de aceea, aceste informații nu trebuie să înlocuiască un diagnostic avizat.
Nu ezitați să mergeți la medic pentru consult și/sau îndrumare, ori de câte ori aveți o problemă de sănătate.