ENDODONȚIE

Endodonția reprezintă ramura stomatologiei, care se ocupă de diagnosticul și tratamentul afecțiunilor pulpei dentare. Acestea pot apărea ori din cauza unui proces carios avansat (cauză bacteriană), ori din cauza traumei ocluzale (cauză funcțională). Odată cu îmbolnăvirea pulpară ireversibilă, apare necesitatea realizării unui tratament de canal.

Majoritatea afecțiunilor pulpare sunt de tip inflamator (pulpite). Netratate, aceste leziuni pulpare pot evolua spre necroză sau gangrenă.

Pentru început trebuie reținut ce înseamnă o pulpă dentară sănătoasă. Pulpa normală nu prezintă niciun semn clinic de afectare și raspunde normal la testele de vitalitate. La nivel celular, pot exista modificări ce pot determina o sensibilitate tranzitorie, redusă ca intensitate, la excitanți termici reci.

• Pulpita reversibilă este caracterizată prin semne inflamatorii, care supuse tratamentului adecvat, se vor remite, pulpa revenind la starea inițială, normală. Pacientul resimte un oarecare disconfort la rece sau dulce, care dispare în câteva secunde de la încetarea acțiunii excitantului. Cauza unei astfel de pulpite reversibile poate fi: sensibilitatea dentinară, carii sau restaurări coronare de tip obturații profunde, extinse.
• Pulpita ireversibilă simptomatică se caracterizează prin semne inflamatorii ireversibile, adică neputând reveni la starea inițială, normală. Așadar, se realizează tratamentul endodontic. Clinic, poate exista o durere lancinantă la stimuli termici, o durere persistentă sau spontană neprovocată. Cauza unei astfel de pulpite este reprezentată de: carii profunde, obturații extinse și fracturi penetrante, care expun pulpa.
• Pulpita ireversibilă asimptomatică. În acest caz, pulpa este inflamată ireversibil, fără posibilitatea de revenire la starea normală. Din punct de vedere clinic, durerea nu este prezentă, iar dintele răspunde normal la testele termice de vitalitate.
• Necroza pulpară înseamnă faptul că pulpa este “moartă”. Dintele nu răspunde la niciun test de vitalitate și este complet asimptomatic. Tratamentul endodontic este absolut necesar. Necroza în sine nu determină afectarea țesutului periapical, decât în momentul în care apare suprainfectarea.

Canalul radicular reprezintă o secțiune a dintelui care începe din vârful rădăcinii, traversează rădăcina în totalitate și se termină la nivelul coroanei dentare. Canalul conține nervul dentar și vasele de sânge. Aceste două elemente formează pulpa dentară. 

Pulpa dentară are rolul de “a hrăni” și de a proteja dintele. Mai mult decât atât, poate detecta schimbări de temperatură și astfel putem simți ocazional un oarecare disconfort sau durere când consumăm alimente foarte reci sau foarte fierbinți. Odată ce pulpa dentară a fost afectată de un proces carios, aceasta nu se poate repara de la sine și astfel, are nevoie de tratament endodontic (tratament de canal).

Dacă dintele este afectat de o carie de dimensiuni mari, o fisură adâncă sau o fractură, bacteriile din cavitatea bucală vor afecta pulpa și vor declanșa infecția. În timp, acele bacterii vor crește în număr și vor afecta și osul în care este implantat dintele (osul alveolar).

Obiectivele tratamentului endodontic sunt reprezentate de eliminarea infecției și protejarea dintelui împotriva altor invaziii bacteriene, iar scopul tratamentului de canal este eliminarea infecției de la nivelul pulpei dentare, prin sterilizarea sistemului endocanalar și prevenirea complicațiilor ce pot apărea în teritoriul parodonțiului apical. În cazul în care tratamentul de canal nu este instituit la timp, există riscul răspândirii infecției, mai profund, la nivelul osului alveolar. 

În concluzie, endodonția are rolul de a menține sănătatea dintelui natural pe termen lung, iar un diagnostic pulpar și periapical corect înseamnă un plan terapeutic corespunzător.