Bartholinita – cauze, simptome si tratament
Bartholinita reprezintă inflamația acută sau cronică a glandelor Bartholin, două glande situate simetric în regiunea posterioară a labiilor mari, la intrarea în orificiul vaginal. Aceste glande, de dimensiunea unui bob de mazăre, au un rol esențial în menținerea lubrifierii naturale a zonei vulvare, în special în timpul actului sexual.
Când canalul de excreție al glandei se blochează, secreția nu mai poate fi eliminată, ceea ce duce la acumularea lichidului și la formarea unui chist. În prezența unei infecții, chistul se poate transforma într-un abces dureros, care necesită adesea tratament chirurgical. Deși bartholinita nu este o afecțiune gravă, ea poate deveni foarte supărătoare și afectează semnificativ calitatea vieții.
Cuprins:
- Ce sunt glandele Bartholin și care este rolul lor?
- De ce apare bartholinita: mecanismul și cauzele
- Cum se manifestă bartholinita: simptome și forme clinice
- Diagnostic și investigații
- Tratamentul bartholinitei
- Evoluție, prognostic și riscul de recidivă
- Prevenție: ce poți face pentru a evita bartholinita
- Concluzie
- Întrebări frecvente despre bartholinită
- Programează-te
Ce sunt glandele Bartholin și care este rolul lor?
Glandele Bartholin sunt localizate profund în țesutul vulvar, în vecinătatea orificiului vaginal. Ele sunt glande exocrine, ceea ce înseamnă că secreția produsă este eliminată printr-un canal către exteriorul corpului.
Principalul lor rol este producerea unui lichid clar, ușor vâscos, care contribuie la hidratarea și lubrifierea naturală a vestibulului vaginal. Această secreție este mai intensă în timpul excitării sexuale, facilitând astfel actul sexual prin reducerea fricțiunii.
De ce apare bartholinita: mecanismul și cauzele
Bartholinita apare în urma obstrucției canalului excretor al glandei Bartholin. Blocajul poate fi determinat de inflamație locală, acumulare de secreție, traumatism sau infecție. Odată blocat canalul, lichidul secretat rămâne captiv în glandă, formând un chist. Dacă acest chist se infectează, se transformă într-un abces – o colecție de puroi însoțită de inflamație severă.
Principalele cauze:
- Infecțiile bacteriene sunt cel mai frecvent implicate:
- Escherichia coli (bacterie comună în flora intestinală);
- Staphylococcus aureus;
- streptococi;
- bacterii cu transmitere sexuală: Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis, Trichomonas vaginalis.
- Traumatisme locale (epilare agresivă, frecare intensă, contact sexual dureros).
- Igienă intimă inadecvată, fie prin lipsă, fie prin folosirea excesivă a produselor iritante (săpunuri parfumate, dușuri vaginale).
- Sistem imunitar slăbit – diabet, tratamente imunosupresoare, infecție HIV etc.
- Frecvența ridicată a contactelor sexuale – nu este o cauză directă, dar poate favoriza iritația locală și contaminarea bacteriană.
Cum se manifestă bartholinita: simptome și forme clinice
Bartholinita evoluează de obicei în etape. În funcție de stadiu, simptomele pot varia ca intensitate și caracter:
1. Chistul glandei Bartholin (fără infecție):
- Apare ca o umflătură nedureroasă, de dimensiuni variabile;
- De obicei, este unilateral (pe o singură parte);
- Poate da o senzație de presiune sau jenă la mers sau la contact sexual;
- În multe cazuri, este descoperit întâmplător și nu necesită tratament imediat.
2. Bartholinita acută (abces Bartholin):
- Durere intensă în zona vulvară, care se agravează rapid;
- Umflătură roșie, tensionată, caldă la atingere;
- Dificultate la mers, stat jos sau urinare;
- Febră și stare generală alterată în formele severe;
- Evacuarea spontană a puroiului, urmată de o ameliorare bruscă a durerii (în caz de fistulizare).
Diagnostic și investigații
Diagnosticul este, în majoritatea cazurilor, clinic, pe baza examinării fizice. Medicul ginecolog va evalua dimensiunea și consistența formațiunii, sensibilitatea la palpare și prezența eventualelor semne de infecție.
Investigații utile:
- Exudat vulvar și antibiogramă – pentru identificarea germenilor responsabili;
- Testare pentru boli cu transmitere sexuală, dacă există factori de risc;
- Ecografie pelvină – mai rar, în cazuri atipice sau recidivante;
- Biopsie – la femeile peste 40 de ani sau când formațiunea are caracteristici suspecte (creștere rapidă, consistență dură, fixare la planuri profunde).
Tratamentul bartholinitei
Tratamentul depinde de stadiul în care se află afecțiunea. Se poate merge de la simpla monitorizare până la intervenție chirurgicală.
Tratament conservator (chisturi mici, neinfectate):
- Băi de șezut de 2-3 ori pe zi, cu apă călduță și soluții antiseptice (de exemplu, bicarbonat, permanganat de potasiu diluat);
- Aplicarea de comprese calde;
- Analgezice și antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, paracetamol);
- Antibiotice, dacă sunt semne incipiente de infecție sau dacă există risc crescut de complicații.
Tratament chirurgical (abces sau chist mare simptomatic):
- Incizie și drenaj – procedură simplă, efectuată sub anestezie locală – permite evacuarea puroiului și ameliorarea rapidă a durerii;
- Cateter Word – se introduce după drenaj, pentru a menține deschiderea canalului timp de câteva zile;
- Marsupializare – procedură chirurgicală prin care se creează o deschidere permanentă, reducând riscul de recidivă;
- Excizia completă a glandei – se recomandă doar în cazuri recurente sau când se suspectează o leziune tumorală (foarte rar).
Evoluție, prognostic și riscul de recidivă
Bartholinita are, în general, o evoluție favorabilă cu tratament adecvat. După drenaj, simptomele se ameliorează rapid. Totuși, recidiva poate apărea în 10–15% dintre cazuri, mai ales dacă drenajul nu a fost eficient sau dacă infecția nu a fost complet tratată.
Complicațiile posibile includ:
- formarea de fistule cronice;
- durere recurentă la contactul sexual (dispareunie);
- infecții vulvare recurente;
- abces de mari dimensiuni, care poate necesita spitalizare.
Prevenție: ce poți face pentru a evita bartholinita
Deși nu toate cazurile pot fi prevenite, unele măsuri simple pot reduce riscul apariției bartholinitei:
- Igienă intimă echilibrată – evită atât neglijența, cât și produsele iritante (săpunuri parfumate, dușuri vaginale frecvente);
- Folosirea prezervativului – reduce riscul infecțiilor cu transmitere sexuală;
- Evitarea traumatismelor locale (epilare agresivă, frecare);
- Tratamente corecte pentru infecțiile ginecologice;
- Consult ginecologic periodic, mai ales dacă ai avut episoade anterioare.
Concluzie
Bartholinita este o afecțiune frecventă, dar tratabilă, care afectează femeile aflate în perioada activă din punct de vedere sexual. Deși este o inflamație localizată și în majoritatea cazurilor, benignă, poate genera un disconfort considerabil. Identificarea precoce, evitarea automedicației și adresarea către medicul ginecolog, sunt pași esențiali pentru o evoluție favorabilă și o recuperare rapidă.
Prin educație medicală corectă și acces la îngrijiri de specialitate, bartholinita poate fi gestionată eficient, fără impact negativ pe termen lung asupra sănătății feminine.
Întrebări frecvente despre bartholinită
Nu, bartholinita nu este o afecțiune gravă în sine, dar poate deveni extrem de dureroasă și supărătoare dacă nu este tratată. Rareori, pot apărea complicații, mai ales dacă infecția se extinde sau reapare frecvent. Cu un tratament adecvat, evoluția este, de obicei, favorabilă.
Da. Deși apare mai frecvent la femeile active sexual, bartholinita poate surveni și la femei care nu au contacte sexuale, deoarece cauza principală este blocarea canalului glandei, care se poate produce și în absența unei infecții cu transmitere sexuală.
Nu. Dacă formațiunea este mică, nedureroasă și fără semne de infecție (chist simplu), se poate opta pentru tratament conservator și monitorizare. În cazul unui abces sau a recidivelor frecvente, intervenția chirurgicală devine necesară.
Da. Recidiva este posibilă, mai ales dacă drenajul nu a fost complet sau dacă canalul glandei rămâne obstruat. Marsupializarea sau montarea unui cateter pot reduce semnificativ riscul de reapariție.
Nu sunt recomandate dușurile vaginale, deoarece pot dezechilibra flora vaginală și pot agrava inflamația. Băile de șezut sunt o alternativă sigură și eficientă pentru calmarea simptomelor.
Nu, bartholinita nu afectează fertilitatea. Este o afecțiune localizată, care nu implică uterul, ovarele sau trompele uterine. Cu toate acestea, infecțiile netratate cu transmitere sexuală asociate pot avea efecte asupra fertilității.
Nu este recomandat contactul sexual în timpul unui episod acut de bartholinită, mai ales dacă există durere, infecție sau drenaj în curs. Este indicat să aștepți până la vindecarea completă, conform indicațiilor medicului.
Medicul ginecolog este specialistul care se ocupă de diagnosticul și tratamentul bartholinitei.
Este recomandat să te prezinți la medicul ginecolog dacă:
- observi o umflătură dureroasă în zona vulvară;
- apare febră sau puroi;
- disconfortul interferează cu activitățile zilnice;
- ai avut episoade anterioare și simptomele reapar.
Important de reținut!
Informațiile din acest articol nu înlocuiesc, în niciun caz, consultul medical specializat. Recomandările medicale au scop strict informativ.
Referințele și concluziile pot varia de la un pacient la altul și depind de mulți factori, precum starea de sănătate, stilul de viață, etc.
Tocmai de aceea, aceste informații nu trebuie să înlocuiască un diagnostic avizat.
Nu ezitați să mergeți la medic pentru consult și/sau îndrumare, ori de câte ori aveți o problemă de sănătate.
Te-ai decis sa iti faci o programare?
Super! Tot ce trebuie să faci este să alegi ziua și ora care ți se potrivesc.